Istoria cartilor de vizita

Daca esti om de afaceri, este exclusa varianta sa nu ai carti de vizita. Acestea au aparut din comoditate, deoarece este peste mana sa te cauti tot timpul de pix si hartie prin buzunare. Si, mai rau este sa nu gasiti niciodata ceea ce cautati. Plus ca, in mediul de afaceri nu este indicat sa faceti asa ceva. In Asia, cartile de vizita sunt vazute ca o extensie a fiecarei persoane in parte, ceea ce ii ofera individului un caracter oficial si va fi tratat ca atare. Schimbul de carti de vizita se face dupa un ritual bine stabilit. Este binecunoscut faptul ca cei care au parteneri de afaceri straini si intre ei nu are loc un schimb de carti de vizita, acest lucru este vazut ca o ofensa. In China, cartile de vizita au aparut pentru prima data in secolul al XV-lea. Carti de vizita au aparut si in Europa, insa o alta forma a acestora.

Erau folosite in cercurile inalte, in randul aristocratilor europeni chiar si la o simpla vizita acasa. La intrare, invitatul inainta majordomului o carte de vizita, iar aceasta era dusa stapanului pentru a anunta vizita. Stapanul era cel care decidea asupra primirii musafirului, in baza cartii de vizita. Cartile de vizita sunt de marimea unei carti de joc si erau folosite pentru a lua notite ori pentru a transmite mesaje scrise. Avand in vedere importanta acestora, de-a lungul timpului s-a inceput a se lucra la design si grafica. Pana in secolul al XIX-lea, cartile de vizita au fost o prezenta vitala in viata doamnelor si a domnilor, dar si a burgheziei si a clasei de mijloc, astfel ca in randurile burghezilor era de neconceput ca pe hol sa nu aiba o tava de argint in care sa fie hartie de scris si creion. Scopul principal era acela de a aduna datele musafirilor. Numarul musafirilor era o dovada ca burghezii isi respectau obligatiile sociale impuse de clasa din care fac parte, dar si a palmaresului proprietarilor.

Eticheta de pe vremuri

In acele vremuri, o carte de vizita trebuia sa fie prezentata de musafiri doamnei din casa. In momentul in care proprietarul era vizitat, la usa aparea majordomul cu tavita de argint, creion si foaie pentru ca musafirul sa isi lase datele de identifiare. Dupa ce cartea de vizita era lasata in tavita, musafirul era poftit sa ia loc pana cand proprietarul casei dadea ok-ul, ca acesta sa poata sa intre la vizita. Insa, doar daca gazda isi dadea acordul avea loc intalnirea fata in fata. Cat timp astepta, musafirul nu avea voie sa traga cu ochiul in tavita si sa vada cine a mai fost, acesta fiind un semn de maxima indiscretie si nimeni nu isi permitea sa treaca de aceasta limita impusa de bunul-simt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *